STUDIU DE CAZ. În comuna Gălbinași, la 35 de kilometri de Capitală, doar jumătate dintre elevi au putut să facă școală online

Școala din Gălbinași, vopsită în acel oranj spălăcit, culoarea universală a școlilor, pare un vapor prins în menghina gheții din larg. E o dimineață geroasă, una dintre puținele ale acestei ierni. În curte, stratul fin de zăpadă e neatins. Nu sunt urme de pași, oameni de zăpadă sau bulgări uitați de la vreo bătălie amicală.

O femeie îmbrobodită peste căciulă și o fetiță în roșu intră grăbite pe poartă și se îndreaptă spre ușa mare din fier, pusă ca paravan de vreme rea la intrarea în școală. Ușa se închide cu un scârțâit. Rodica a venit cu nepoata ei, Nicoleta, să își ridice tableta donată de Teach for Romania.

Sunt trei frați. Cel mare, de clasa a opta, a primit o tabletă, dar nu o poate folosi decât el, fiindcă permite logarea unui singur cont. Nicoleta, a lucrat pe un telefon, dar cum are semnalul prost, de multe ori nu a putut intra la ore. Sper ca acum, cu o tabletă mai performantă, să poată să participe la ore fără probleme. Dar cel mai mult speră că se va întoarce la școală. 

„Nu-mi place online. Îmi place mai mult la școală, față în față. Mie nu prea îmi merge Google Classroom și am putut intra doar pe Zoom. Pentru semnal mergeam dintr-o cameră în alta. Mi-e dor să ies la tablă”, spune fata.

În pandemie, bunica a trebuit să facă și pe educatoarea pentru cel mic. „Ăla mic a zis: «tu nu știi să faci cum face doamna! Eu vreau la grădiniță». Niciodată nu se compară școala față în față cu «oilanul» ăla”, spune femeia.

Statul acasă nu-i ajută foarte mult pe nepoții ei care încercau să își revină din doliul pierderii mamei într-un accident, acum doi ani. Acum bunica le poartă de grijă, dar cu mari greutăți. „Măcar de s-ar întoarce la școală...”, speră bunica.

Rodica și nepoata ei, Nicoleta

Școala online doar pentru jumătate dintre elevi

Cu toate că dau drumul la centrală, în clase e frig. Școala se încălzea mai ales de la sutele de suflete care respirau laolaltă, zi de zi. Cu o haină pusă pe umeri, chircită în prima bancă, directoarea Angelica Olmazu îi ascultă pe puștii ei la poezie. „Totu-i vis și armonie/ Noapte bună!”, încheie cu voce teatrală unul dintre elevi. „Doamna, pe mine nu m-ați ascultat la poezie!”, sare o fetiță și o face pe învățătoare să râdă cu poftă. „Scuze, Elena, o să te ascult și pe tine la poezie!” Din spatele clasei, dintr-un tablou, îi ascultă cu privire visătoare și Mihai Eminescu. Într-un colț al tabloului, stă scris, ca o ironie, „made în China”.

Învățătoarea Angelica Olmazu predă de 27 de ani la Gălbinași. Cam șapte din zece elevi ai școlii sunt de etnie romă iar directoarea a făcut totul ca fiecare să se simtă integrat. „Eu simt că este un progres în timp în ceea ce privește deschiderea părinților pentru educație. Mulți își doresc ca acești copii să ajungă și la liceu, la facultate. Sunt generații de copii care au reușit să ajungă la facultate, au ajuns la licee bune din București și fac față cu brio”, spune cu mândrie. 

A dezvoltat multe proiecte împreună cu diferite ONG-uri și a apropiat comunitatea de școală. În octombrie 2019, președintele Klaus Iohannis le făcea o vizită.

„Și vă place la școală?

- Daaaa!

- Și mi-e mi-a plăcut la școală, e un lucru bun. Vă îndemn să fiți silitori și să ajungeți departe!”, a fost dialogul dintre președinte și copii atunci. La jumătate de an distanță, jumătate dintre elevii școlii n-au mai putut să participe la ore. Adică peste 300.

Klaus Iohannis, în vizită la Școala din Gălbinași, în octombrie 2019

„Am reușit cam în proporție de 60% să ajungem pe la ei, să îi ajutăm nu doar cu rechizite și fișe de lucru. Să-i ajutăm practic și cu alimente. Mulți colegi s-au implicat și au reușit să atragă sponsori”, spune directoarea.

Au primit tablete prin programul Ministerului Educației, „Școala de acasă”, de la consiliul județean și de la inspectorat și au aplicat și pe proiectul de fonduri europene. Acum au mai venit 11 de la Teach for Romania. Probleme cu internetul nu au avut doar copiii acasă, ci și școala, află în septembrie pe lista celor 2800 de unități de învățământ pentru care Ministerul Educației a promis că vor fi conectate. Așa s-a și întâmplat, însă au probleme cu semnalul. Directoarea caută acum sponsori să pună sistemul prin fibră optică.

De aceea, profesorii și elevii din Gălbinași consideră întoarcerea în clasă ca cea mai bună soluție.

Ministerul Educației spunea în decembrie că 65 de mii de copii riscă să rămână cu situația neîncheiată fiindcă n-au putut participa la ore. La Minister sunt doar cifre, pentru profesorii din Gălbinași sunt copii, cu multe nevoi, pe care școala riscă să-i piardă.

Florin a venit la școală după trei luni, ca să-și primească tableta de la Teach for Romania

Cu școala în buzunar

Florin sare câte două trepte o dată până la primul etaj unde are clasa. Băncile în roz și bleu dau impresia unei camere de bebeluș. Florin se așază în banca lui, prima de la ușă, aproape ceremonios. „Stăteam pe mijloc, dar ne-a mutat doamna, că a pus pe o fată pitică acolo”, spune băiatul. Atinge eticheta de pe masă, acum ștearsă, pe care își scrisese numele, parcă să se convingă că totul e la locul lui. Abia așteaptă să se întoarcă. „Mie nu-mi place online acasă, că n-am semnal. Am intrat de cinci-șase ori - așa. Uite, de pe telefonul ăsta”, scoate băiatul un Samsung și ni-l arată. 

Sunt șase frați, patru dintre ei la școală. Pe hârtie, cel puțin. Se mai învârte prin clasă și pleacă cu mâinile în buzunar, unde acum își ține și școala. „A fost frumos azi!”, concluzionează totuși băiatul. Fiindcă azi a venit după trei luni la școală.

Și Alexandru e fericit. Scoate tableta nouă din cutie, o deschide și începe să își pună degetul timid pe iconițele de pe desktop. Mama lui, Mariana, a fost și ea eleva școlii. Așezată în banca mică, Mariana de 37 de ani, mama a patru copii, redevine elevă și răspunde școlărește. „Mi-a plăcut la școală. Cel mai mult mi-a plăcut matematica. Și lui îi place”.

Soțul ei lucrează cu ziua și ea e casnică. Vrea ca măcar copiii să învețe carte, să aibă altă soartă. „Le-am zis: învățați carte, că dacă înveți carte, ai parte. După posibilitatea pe care o am, atâta am zis: măcar opt clase să le învățați, să fiți elevi buni, ascultători...”, spune femeia.

Alexandru se foiește pe scaun și o trage de mânecă: „În cutia asta ce-i?” Desfac împreună și dau peste încărcătorul tabletei. „Acum i s-a împlinit visul, foarte mult și-a dorit tabletă. Îi e dor și mereu mă întreabă: mami, când trece pandemia să merg la școală?”

Directoarea Școlii din Gălbinași, Angelica Olmazu

Necazurile care te-au făcut 

E o întrebare pe care Ioana Cordoș Pană, profesoară de informatică și engleză la Gălbinași, o aude în fiecare zi. „Câteodată zic și ei: «doamna, n-am crezut niciodată că o să spun lucrul ăsta: abia aștept să vin la școală!»”

Este în învățământ de doar doi ani. A lucrat înainte ca psiholog la un ONG și a simțit nevoia să lucreze și mai aproape de copii. S-a înscris în programul Teach for Romania, prin care profesorii începători sunt sprijiniți de mentori și cu bani în plus la salariu, cu condiția să predea în cele mai dezavantajate zone, de care alții fug. Ioana nu s-a speriat nici de naveta de două ore, din București în Călărași, nici de dificultățile comunității. „Am vrut să lucrez cât mai aproape de copii și să îi ajut să își atingă potențialul.”

Alexandru își butonează tableta

Nu se aștepta la anul care avea să urmeze, cu pandemia, dar s-a gândit că adulții trebuie să facă tot efortul ca celor mici să le fie în primul rând mai bine. „S-au făcut eforturi într-adevăr destul de mari ca să putem să acoperim toți copiii, cel puțin de la gimnaziu, să putem să lucrăm cu toți, să-i aducem pe toți înapoi la școală, să zicem așa. Vorbeam nu știu, pe Whatsapp, mai vorbeam la telefon, le trimiteam fișe, făceam așa, unu la unu, să zicem.”

Mai ales că școala era un refugiu pentru mulți dintre ei. Cei mai mulți sunt săraci, cu părinți zilieri în construcții prin București. O parte au părinții plecați în străinătate și locuiesc cu bunicii sau alte rude. Ioana a putut să-i observe pe copii și cu ochii de psiholog în această perioadă. 

Îi văd mai rezilienți. Cred că toate piedicile, obstacolele i-au făcut să fie mai ambițioși și să lucreze puțin mai mult. Își doresc să vină la școală, să reluăm viața asta împreună. Îi văd mai maturi. Iar la ceilalți care n-au reușit să se conecteze, văd o ruptură.

O ruptură care poate fi încă recuperată, dar fiecare zi în care un copil nu participă la ore mai pune o cărămidă la zidul dintre el și școală.

Călărașiul avea la 24 ianuarie rata de infectare de 1,02, ceea ce i-ar permite să deschidă școlile din 8 februarie. Ceea ce ar fi un eveniment la fel de mare ca prima zi de școală sau ca atunci când Klaus Iohannis i-a vizitat și le-a spus „să fiți silitori”.