Crescuți în spiritul matematicii ca dietă zilnică, doi tineri profesori își învață elevii să fie autodidacți.
Deschidem o nouă rubrică, în care ne întrebăm scriitorii părinți dacă și cum citesc copiii lor. Primul invitat, Florin Iaru, face o analiză dură, dar necesară, a situației lecturilor neobligatorii. Atenție, conține opinii tranșante și sfaturi utile.
În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.