„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
A fost olimpic la fizică în liceu, dar în același timp a descoperit și pasiunea pentru teatru. Mergea de două ori pe săptămână la spectacole și a convenit cu părinții să dea și la o facultate „serioasă”, pe lângă Teatru. Azi, la 36 de ani, Vlad Cristache numără 40 de spectacole regizate în toată țara și un an de când este director al Teatrului Excelsior. „Dacă vrem să schimbăm ceva ce nu ne convine în țara asta, ar trebui să ne asumăm responsabilitatea asta”, explică tânărul de ce a acceptat provocarea. A povestit pentru Școala 9 ce fel de spectacole le plac tinerilor, cum au dus teatrul la orele de dirigenție și ce planuri are pentru 2024.
Cum rămâne Daniela Cetean un profesor implicat și conectat cu generațiile cărora le predă.
