În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Împlinesc anul acesta 28 de ani de când predau în învățământul special, în România, prima generație de psihopedagogi de după Revoluție. Trei ani am lucrat în State. Îmi place la fel de mult ce fac azi ca în prima zi. Asta nu înseamnă că nu sunt probleme în sistem sau că nu sunt destule provocări la catedră, dar înțeleg nevoia fundamentală a unei societăți de a se ocupa de cei mai vulnerabili. După toată experiența pe care am acumulat-o, am adunat în opt puncte calitățile pe care eu le cred esențiale pentru această minunată profesie.
Profesoara de engleză Evelina Bejan a adunat experiență la catedră în Mexic și Elveția, după ce a făcut cunoștință și cu sistemul educațional din Norvegia și Spania. Un cadru didactic internațional, care a preluat ce-i mai bun de la fiecare țară în care a predat. Vreme de doi ani a oferit meditații în școli private din Mexic, un se preda după un curriculum american, iar alți doi ani a fost profesor-asistent în cea mai mare școală internat din Elveția. De două luni se află în țară și predă engleza în Iași. Evelina a povestit pentru Școala9 ce diferențe a găsit între învățământul de stat și privat din Europa și America de Nord.