Anastasiia Kamenieva va asocia întotdeauna perioada în care a început războiul în Ucraina cu cea a majoratului ei. A descoperit între timp și cum e să ai un loc de muncă, căci s-a angajat într-un ONG care îi sprijină pe ucrainenii refugiați în România. I-a ajutat, de pildă, pe participanții de la Festivalul Ideo Ideis, copii și adolescenți din țara ei natală, să se înțeleagă cu mentorii atelierelor de teatru. Anastasiia locuiește de peste șapte ani în București, unde s-a mutat cu familia după ce Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, din sudul Ucrainei. Se exprimă ca o nativă în română și, asemenea celor de vârsta ei, se gândește la facultate și la viitor.
Andra și Alex Cazacu au trei copii de doi, cinci și șapte ani. Cel mare a urcat prima oară într-un avion la 7 luni, iar cea mică era în primul ei zbor la 2 luni deja. S-au obișnuit cu viața nomadă despre care părinții spun că le dezvoltă celor mici abilități prețioase: dacă iau masa la un restaurant, își exersează cunoștințele de matematică și limbă engleză, când vizitează o rezervație, învață noțiuni de geografie. În plus, în drumurile lor dese, învață „responsabilitatea față de mediu, respectul, libertatea, integritatea, curajul și încrederea în forțele proprii”.
2020 va rămâne în memoria a generații întregi ca anul în care nu s-a mers la școală. Anul în care am înțeles mai mult cât înseamnă colegul de bancă, în care ni s-a făcut dor de zumzăiala din pauze și de alergatul pe holuri. 2020 este și anul în care am învățat cum să ne fim aproape de departe. Și mai ales, cât de important este să ne spălăm pe mâini. Dumitru Angelescu, Vlad Chirea și Eli Driu au adunat într-un fotoreportaj cum a arătat școala în 2020. Școala fără ziduri, școala de acasă, cu resurse puține și cu multă inimă. Cei trei fotojurnaliști au surprins cu talent lecțiile pe care ni le-a predat un an teribil de greu și la care am fost evaluați în fiecare zi.
