Clasă

Învățătoare la țară, după 13 ani în administrația publică. „Cred că fiecare copil poate, dar nu toți în același timp și în același mod”

Irina Maria Mitrofan este de un an învățătoare în Mărgineni, Neamț, într-o școală care adună copii din patru sate. Tânăra de 35 de ani și-a lăsat cariera de consilier la prefectura Neamț ca să intre în programul Teach for Romania. Voia să facă parte „din schimbarea lumii”. Și ea a învățat când era mică într-o clasă simultană de la țară și știe câtă lumină poate aduce un profesor într-o comunitate. Astăzi îi implică pe cei 17 „exploratori” ai ei în stabilirea regulilor, în decorarea pereților, le inspiră dragul de lectură și îi învață să nu le fie frică să spună „nu știu”. De la „nu știu” se construiește. Irina Maria Mitrofan povestește într-un articol pentru Școala 9 ce metode folosește la clasă și cum a fost drumul ei de până acum.

Editorial. Când puterea nu e pentru „căței”. Fabula descentralizării burselor

Descentralizarea este un deziderat care umple rapoarte și discursuri politice de ani de zile. Proiectul „România educată” se aliniază recomandărilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, la care recent am început procesul de aderare, după încercări eșuate în ultimul deceniu. Dorința de descentralizare pierde din forță când Ministerul Educației își arogă responsabilități care erau până mai ieri ale autorităților locale. Cum este acordarea burselor. Iar fabula lui Grigore Alexandrescu rămâne la fel de vie: puterea, ca și egalitatea, e pentru toți, „dar nu pentru căței”.

Cât ajută uniforma climatul de egalitate din școală: „Dacă tratezi elevii la fel, nu înseamnă neapărat că îi tratezi corect”

Uniformele îi ajută pe elevi să se concentreze asupra exercițiilor în clasă, pentru că le e distrasă atenția mai puțin, arată studii recente. Dezbateri cu argumente pro și contra uniformă la elevi au tot avut loc în întreaga lume. În România, chiar anul trecut Parlamentul a respins un proiect care prevedea ca aceasta să fie obligatorie. O profesoară de sănătate publică din Noua Zeelandă explică de ce nu merită cheltuiala unei ținute școlare. 

O româncă îi ajută pe francezi să își aleagă cariera potrivită. „Aici e respectul față de persoană, nu față de meserie”

Magda Roaită este consilier profesional în Franța, țara în care fiecare cetățean primește anual o sumă de bani pentru cursuri de dezvoltare. După un curs de orientare în carieră, și-a dat seama că asta își dorește și ea să facă, să-i ajute pe alții să își găsească locul de muncă ideal, așa că a renunțat la inginerie. Românca are clienți între 20 și 50 de ani pe care îi ghidează, timp de mai multe luni, să-și descopere abilitățile, preferințele, să-și înfrângă fricile și în final, să-și schimbe viața. 

Editorial. Uneori îți vine să zici că Rita c’est moi

„— De ce te-ai făcut profesoară?
— Ca să-i salvez pe elevi de părinții lor.”

Cu toții cred că ați avut momente în care v-a reținut atenția un serial și ați făcut binging (nu, nu căutați termenul în DEX, nici în DOOM, nu o să-l găsiți; expresia a face binging a fost consacrată de o reclamă a unui operator de telefonie și își are rădăcinile în binge-watching, concept apărut la finalul secolului al XX-lea). Adică ați avut chef să vă uitați pentru o perioadă lungă de timp la filme sau să urmăriți în maraton toate sezoanele serialului proaspăt descoperit. 

Copiii care pot face calcule mai repede decât poți tasta la calculator. Echipa care reprezintă România la concursul internațional de aritmetică mentală

Aritmetica mentală, o disciplină puțin cunoscută în România, are o mână de adepți care au rezultate la nivel internațional. O echipă de 11 copii ne va reprezenta  la un concurs, pe 11 februarie, în Dubai. Se antrenează la început cu un abac și apoi reușesc să facă în minte adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri de ordinul sutelor de mii.