Am vorbit cu profesori de istorie ca să aflăm cum predau revoluția din 1989, în contextul în care justiția și societatea încă dezbat ce s-a întâmplat acum 30 de ani.
Există o legendă despre Tom Waits care spune că într-o zi acesta conducea pe autostradă, când prin minte a început să îi treacă o melodie nouă. Era splendidă, simțea cum îl copleșește prin frumusețea ei, dar cum se afla la volan, nu putea să o noteze. Cum nu-i dădea pace și începea să îl obsedeze, a ridicat ochii pentru o clipă spre cer și a implorat: nu vezi că conduc? Nu vezi că nu pot nota nimic acum? De ce nu îmi dai pace și nu mă lași nici să șofez atent? Dacă vrei să te pot nota și să te aduc pe lume, vino când nu fac ceva care mă împiedică să îți dau atenție! Iar dacă nu, du-te și bântuie pe altcineva! Du-te la Leonard Cohen, de exemplu!
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
