Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”
Nici Ministerul Educației, nici sindicatele din învățământ nu știu în acest moment câți profesori au murit de COVID de la începutul pandemiei. Doar o mică parte dintre inspectoratele școlare au colectat aceste date. Sorin Cîmpeanu a salutat inițiativa publicației Școala 9 de a aduce un tribut profesorilor care în această săptămână nu și-au mai putut îmbrățișa elevii și recunoaște că o statistică ar oferi o imagine mai clară asupra pierderilor suferite de sistem. Între timp, profesori și elevi din toată țara și din străinătate ne-au scris despre alți profesori răpiți de pandemie cărora le vor duce dorul.
Un elev de șapte dintr-un sat din Vrancea este la același nivel cu un elev de șapte dintr-o școală din Cluj-Napoca? Un elev de 10 din București cu unul din Galați? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează sistemul de notare plecând de la poveștile unora dintre elevii lor care pun pe seama norocului sau ghinionului notele din catalog. Evaluarea elevilor ar trebui să aibă unitate la nivel național și să se îndepărteze de ideea de roată a norocului. Și totuși, loteria notelor se întâmplă.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
