Radu Ticiu, antreprenor în IT și educație: ,,Atitudinea îngrijorătoare față de vaccinare poate fi asociată cu nivelul redus de interes și de înțelegere față de știință”

22% dintre elevii de clasa a VIII-a sunt analfabeți funcțional la matematică și chimie, fizică, biologie. O arată rezultatele la testarea internațională TIMSS 2019, care măsoară nivelul de alfabetizare științifică și numerică a elevilor și la care România s-a clasat ultima. Există însă activiști care luptă ca să întoarcă trendul și să îi facă pe elevi să iubească știința, prin proiecte de educație non-formală. 

Radu Ticiu este un vechi susținător al ecosistemului antreprenorial în domeniul tech din Timișoara. Bio CoderDojo este cel mai recent format educațional lansat de Radu în 2019, care reunește elevi pasionați de biologie și programare în jurul unor teme legate de bioinformatică, biologie sintetică, tehnologie biomedicală. Teme atât de necesare în contextul pandemiei. 

Școala9: Cum ați învățat dumneavoastră științe în școală?

Radu Ticiu: Nu am avut parte de altceva decât majoritatea colegilor mei de generație, dar a fost mai mult, cred decât au parte elevii de astăzi. Intram de 4-5 ori pe săptămână în laboratoare în care făceam diverse experimente. Asta la un liceu industrial dintr-un orășel aflat la 65 de kilometri de Timișoara... Pe de altă parte, citeam în disperare periodicele care apăreau în acea perioadă, de la Știință și Tehnică, la Magazin, Lumea, în care știința era un subiect permanent.

Ce v-a determinat să vă implicați în zona educației?

Probabil căutarea oamenilor care au încă curiozități și dorința de a face ceva împreună. Am căutat inițial oameni cu potențial antreprenorial în rândul studenților și, în lipsa lor, am ajuns la liceeni dornici să învețe programare, ajungând ulterior către copii din toate ciclurile preuniversitare, lucrând cu ei și cu numeroși mentori voluntari și ajungând să participăm la competiții de robotică, științe spațiale sau bioinformatică și să îi vedem întorcându-se, la rândul lor ca mentori voluntari ai unor noi generații de copii talentați și implicați.

„Stăm bine în clasamentele numărului de absolvenți de IT raportat la populația țării”

Se vorbește mult peste hotare despre români că ar fi buni la informatică. E ceva ce copiii au învățat până acum în școală sau de capul lor?

Mulți copii încep să învețe programare înainte de „a da” de materia intitulată informatică. Resursele necesare sunt extrem de disponibile online și atunci când au norocul să se adune în aceste contexte de învățare non-formale procesul devine extrem de rapid, nu prea există constrângeri și limitări, își pot alege alege singuri direcțiile, grupurile și ritmurile de studiu.

Au ocazia să gândească proiecte cu finalități clare, li se oferă posibilitatea să își prezinte munca și rezultatele, primesc feedback și recomandări precum și invitații de a participa la viața comunităților tech ale adulților, la hackathoane și competiții, câștigând frecvent la categorii de vârstă semnificativ mai mari decât vârsta lor.   

Poate deveni România cu adevărat o țară care „produce” specialiști IT? Cum?

România produce deja specialiști IT. Stăm bine în clasamentele numărului de absolvenți de IT raportat la populația țării. Ce nu știm încă suficient de bine este să valorificăm cunoștințele din domeniul programării, dezvoltând și valorificând, eventual pe o piață globală, produse și servicii ale firmelor românești. 

Sunt încă preponderente firmele care valorifică capacitatea tehnică a specialiștilor IT români în produse și servicii vândute în toată lumea sub branduri străine. Ca să ne întoarcem la școală, una dintre cauzele acestei situații ar putea fi inexistența unui mai pronunțat caracter pro-antreprenorial al sistemului educațional românesc.   

„Școala românească are o capacitate minimală de a atrage o parte semnificativă a elevilor către domenii științifice”

Credeți că există o legătură între numărul scăzut de elevi cărora le place știința și numărul relativ mare de anti-vaxxeri? Cum ar putea școala românească să atragă elevii spre domeniul științific?

Atitudinea îngrijorătoare a unei părți semnificative a populației față de vaccinare poate fi asociată cu nivelul redus de interes și de înțelegere față de știință. Mi-e teamă că în acest moment, chiar dacă și-ar propune explicit să o facă, școala românească are o capacitate minimală de a atrage o parte semnificativă a elevilor către domenii științifice. 

Cu laboratoarele pe cale de dispariție, fără materiale didactice atractive, cu evitarea derulării de experimente de către elevi sau măcar cu elevii (fie „pentru evitarea oricăror riscuri”, fie dintr-o așa-percepută „lipsă de timp”), cu incapacitatea de a aduce în fața clasei, ca modele de carieră, cercetători pasionați și dornici să transmită pasiunea căutării și descoperirii, numărul școlilor care pot promova în mod real în rândul unei părți semnificative a elevilor interesul pentru domeniile STEM este minor, iar distribuția lor este masiv preponderentă în orașele reședință de județ. Despre asta vorbim, din păcate…

Cum ați reușit să mențineți dorința elevilor care participă la proiect de a cunoaște și de a descoperi prin știință? E adevărat că ,,elevii din ziua de astăzi” privesc mai degrabă depreciativ o posibilă carieră în domeniul științific?

Din păcate, majoritatea „elevilor din ziua de azi” ajunge să fie expusă la informații relative la actualitatea științifică în primul rând, plecând de la acea categorie de bancuri care încep cu sintagma „cercetătorii britanici...”. Relatările din media merg în cele mai multe cazuri ca și în alte contexte pe aspectul anecdotic sau extraordinar: a fost obținut ceva care este cel mai mare, cel mai mic, cel mai rapid sau cel mai scump. 

Procesul care duce la descoperire, duratele proiectului, resursele și eforturile investite, eșecurile de etapă și momentele de „Evrika!”, poveștile umane prin care trec cercetătorii și valorile care îi ghidează în activitatea lor nu prea sunt aduse în discuție... Așa devin atractive carierele în care succesul se măsoară strict prin valoarea veniturilor încasate și, de multe ori, exhibate prin stilul de viață.

În cazul participanților la activitățile BioCoderDojo, aceștia nu sunt simpli spectatori la spectacole științifice, ci sunt regizori și actori ai acestora. Îmi amintesc entuziasmul lor în pregătirea participării cu experimente și demonstrații la Romanian Science Festival sau la Noaptea Cercetătorilor Europeni, îmi amintesc frenezia rezultată în urma vizitelor, discuțiilor și interacțiunii cu cercetători în laboratoare ale universităților timișorene sau ale Institutului de Biochimie al Academiei Române, amestecul de modestie și mândrie cu care au expus studenților timișoreni de la biologie o lucrare din domeniul editări genetice cu tehnologii CRISPR (n.r. o grupare de particule ADN) cu care au câștigat o competiție internațională la Moscova. Cred că facilitarea unor asemenea experiențe, în care știința devine și fapt de viață, nu doar obiect de studiu este calea de urmat.    

Despre eroii ingineriei genetice

În toate interviurile pe care le iau, obișnuiesc să cer o recomandare de carte de la invitat. Care este recomandarea de carte pentru cititorii Școala9?

Hmmm, nu știu dacă e acceptabil să nu mă refer la cărți-fundament și probabil că nu ar trebui să învățăm cu toții să devenim specialiști în biotehnologii, dar chiar citesc și recomand o carte recent achizitionată pentru BioCoderDojo Timișoara, intitulată „Zero to Genetic Engineering Hero: The Beginner's Guide to Programming Bacteria at Home, School & in the Makerspace”, adică „De la zero la erou în ingineria genetică: Ghidul începătorului în programarea bacteriilor, acasă, la școală sau în makerspace”. O carte la elaborarea căreia au participat pe lângă autorii principali, specialiști în domeniu și creatori de contexte educaționale în biotehnologie, și copii de 12-14 ani. O carte care ne arată că lumea se schimbă și că nu va mai fi niciodată așa cum o știam. Și că e cazul să începem să o înțelegem și să o stăpânim.

Programarea bacteriilor? Ce înseamnă? Am putea programa și virușii ca să nu mai provoace pandemii?

Practic, prin intervenții externe, „țintite” în mod specific asupra genomului lor, bacteriile pot fi condiționate să producă diverse substanțe dorite. De exemplu, enzime care să descompună materiale plastice, sau proteine care servesc ca medicamente sau componente ale unor teste diagnostice.

Virușii sunt frecvent utilizați ca și unelte în domeniul biotehnologiilor, transferând în celule bacteriene, vegetale sau animale fragmentele de informație genetică care codifică modificarea funcționării celulare. Intervențiile de această natură au loc în laborator, câtă vreme activitatea „malefică” a virușilor care, iată, uneori provoacă și pandemii, are loc în ecosisteme largi necontrolabile de bioingineri. 

Nu e periculos să ne gândim la programarea bacteriilor, să vorbim cu elevii despre asta și în spațiul public, având în vedere curentul conspiraționiștilor, care ne spune că SARS-CoV-2 a fost creat în laborator?

Nu cred că e mai periculos decât activitățile omenirii în domeniul nuclear și cred că e chiar mai puțin periculos decât ceea ce facem, ca umanitate, netratând responsabil problema poluării mediului. Bineînțeles, e necesară și aici adoptarea și respectarea unor bariere care țin de etică, controlul riscurilor și comunicarea deschisă.

Școli care „cultivă colaborarea mai degrabă decât concurența”

Cum ar arăta școala viitorului?

Din perspectiva mea, școala viitorului este un mediu care oferă elevilor un rol mai activ, care reușește să identifice sau să inducă interese diverse fiecărui elev și să îi ofere micro-contexte educaționale locale sau la distanță care răspund acestor interese, care cultivă colaborarea mai degrabă decât concurența, care aduce frecvent în fața elevilor modele de evoluție umană și profesională.

Se vorbește de un an despre eroii din spitale, cei din primele rânduri. Cercetătorii care au făcut mai multe vaccinuri în câteva luni nu au căpătat același loc pe podium. Cum putem schimba optica?

Doza de eroism a fost asociat cu prestația corpului medical de către politicieni și mass-media atunci când perspectivele unei soluții vaccinale pe termen scurt erau aproape nule. În momentele dificile omenirea are nevoie de un licăr de speranță salvat sau adus de un erou sau o categorie. Chiar nu exista o alternativă în acea perioadă inițială. 

Munca oamenilor de știință are loc de cele mai multe ori departe de camerele de luat vederi ale televiziunilor, până când se atinge rezultatul spectaculos căutat. Trebuie să vorbim despre și cu toți cei care își fac treaba foarte bine, să le înțelegem și să le celebrăm contribuțiile.

Vom vorbi despre cercetătorii care au făcut posibilă crearea rapidă a vaccinurilor peste câțiva ani, probabil nu foarte mulți, când vor fi sărbătoriți ca laureați ai Premiilor Nobel.   

„România Educată poate prinde momentum doar dacă îl scoatem din text”

Sunteți un om implicat în dezbaterea educațională, care face ceva pentru comunitatea sa. Ce părere aveți despre proiectul de țară România Educată și despre ideea unei noi legi a educației naționale?

Sincer și din păcate, nu percep proiectul România Educată ca fiind elementul mobilizator necesar, care să aibă puterea de a schimba acest domeniu complex și extrem de important.  Bune intenții există în cuprinsul documentului, indiscutabil, dar el nu pare capabil să catalizeze acțiuni punctuale sau larg asumate, nu generează nici un entuziasm difuz sau cine știe ce dorință de implicare în fiecare individ implicat sau afectat. 

Un proiect cum e România Educată poate prinde momentum (avânt, n.r.) doar dacă îl scoatem din text, dacă vorbim despre el, dacă ne aliniem și ne măsurăm acțiunile cu el. Sau dacă îndrăznim să redefinim complet cadrul legal în care funcționează educația națională. 

Recent, o consultare privind planurile-cadru pentru învățământul liceal a fost închisă de Ministerul Educației. Cum credeți că ar trebui restructurate planurile-cadru, astfel încât să ajute elevii să devină cetățeni informați și raționali? Ce ar trebui adăugat? Ce ar trebui scos?

Eu cred că lupta pentru a introduce sau a elimina componente din planurile-cadru ar trebui să fie secundară unui demers legat de modul în care se desfășoară procesul educativ. Ar fi benefic ca elevii să crească cu responsabilitatea asumată de a juca un rol activ și semnificativ în dezbaterea deciziilor care duc la definirea microuniversului educațional din care fac parte, ajungând din aproape în aproape să internalizeze și să practice concepte din sfera gândirii critice, a cetățeniei active. 

Aș fi foarte fericit dacă propriii mei copii mi-ar povesti la sosirea de la școală că nu își amintesc de când nu li s-a mai dictat vreo lecție sau că la multe dintre materii au lucrat în grupuri, tratând același subiect în baza unor informații colectate din trei-patru surse total diferite.  

Inegalitatea de șanse între copiii din mediul rural și cei din urban  

Pandemia a scos la iveală o serie de neajunsuri ale sistemului de învățământ - care sunt cele mai stringente probleme care ar trebui ,,scoase de sub preș" și rezolvate cu prioritate de către Guvernul României?

Da, pandemia ne-a confirmat că avem numeroase probleme. După ce am intrat în contact cu o realitate dură coordonând proiectul EducaTM, prin care am contribuit la echiparea cu mijloace IT a aproape o mie de copii din familii marginalizate economic și social, aș menționa ca principale probleme sunt: inegalitatea de șanse între copiii din mediul rural și cei din urban, capacitatea redusă a școlilor de a valorifica oportunități, de a avea inițiative și de a fi cu adevărat inovative, măcar, de exemplu, în cadrul săptămânii Școala Altfel, sau chiar incapacitatea de a limita prezența în sistem a unor persoane care efectiv nu pot sau nu vor să își îndeplinească rolul de educatori. Nu știu dacă toate acestea sunt rezolvabile doar de către guvern… 

Cum ați adaptat activitatea BioCoderDojo și CoderDojo Timișoara în timpul pandemiei? 

Din păcate, pandemia a însemnat și încă înseamnă o perioadă grea, neașteptat de lungă, de destabilizare a vechilor noastre obiceiuri. Atât la CoderDojo (unde din 2013 se învață programare, hardware, design digital, etc.) cât și la BioCoderDojo, existența interacțiunii directe de tip mentoral, în locații foarte prietenoase, mult diferite de sălile de clasă, aparținând unor firme, spații de coworking etc. e o parte importantă a experienței de învățare.

E încurajată mobilitatea spațială și mentală, activitatea în grupuri elastice ca număr al componenților și ca metode de lucru utilizate. 

În lipsa acestor libertăți, unele dintre cele 18 implementări CoderDojo din zona metropolitană Timișoara și-au întrerupt total activitatea, dar altele, cum sunt cele de la Giroc sau NTT Data Timișoara au reușit să se transforme în activități online, iar unele cum e CoderDojo Timișoara @EducaTM au un regim mixt, cu o parte din ateliere coordonate online de mentori care se întâlnesc în sediu, de unde lucrează online cu grupurile de copii, alte ateliere organizează sesiuni offline cu 4-5 participanți, respectând măsurile de protecție. Pe de altă parte, în cazul BioCoderDojo, s-a participat la diverse hackathoane, inclusiv la #EUvsVirus, cel mai mare eveniment de acest tip, cu 20.000 de participanți înscriși, sunt invitați la webinarii cum sunt Convorbirile EducaTM, au participat la internship-uri de vară la OncoGen sau la competiții de eseuri cu caracter științific organizate de inițiativa BioMentorHub.

Care sunt planurile de viitor ale echipei BioCoderDojo? 

Pregătim perioada post-pandemică, construind o mini-bibliotecă de specialitate, respectiv achiziționând mini-echipamente de laborator cu care vom derula diverse activități experimentale și pe care dorim să le putem punem și la dispoziția profesorilor de biologie interesați.

Avem în curs de proiectare un program de introducere în biotehnologie pentru copii din ciclul gimnazial, care va fi implementat, sperăm offline, din toamna acestui an. 

Intenționăm stabilirea unor contacte cu programe educaționale similare din vecini. De exemplu, la Szeged, oraș situat la o distanță de 120 km de Timișoara, în sud-estul Ungariei, înfrățit cu Timișoara, se desfășoară, de ani buni un asemenea program care conduce la un aflux semnificativ de studenți pentru secțiile de științe ale vieții și bioinginerie ale universității locale, program care permite, printre altele interacțiunea directă, de două ori pe an, a copiilor și tinerilor interesați de domeniu cu laureați ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.