Elisa este o adolescentă de etnie romă, în vârstă de 18 ani, din București, fostă membră a Boardului Copiilor, susținut de UNICEF. Elevă în clasa a XII-a, Elisa este pasionată de arte, voluntariat și activism, promovând incluziunea și protecția comunităților rome prin intermediul activităților pe care le desfășoară alături de diverse organizații pentru tineri. De Ziua Internațională a Romilor, publicăm scrisoarea acesteia în care explică ce înseamnă să fii elev rom în școala românească.
EDITORIAL. Ok, trăim vremuri dificile. Așa este, avem mereu de-a face cu câte un mare pericol, pe lângă toate celelalte pericole mai mici sau, cel puțin, mai îndepărtate de noi în timp și spațiu. Într-adevăr, nu ne place să fim forțați să alegem răul mai mic. Și nu e nicio îndoială că putem să ne imaginăm versiuni îngrozitoare ale viitorului, mai ales dacă pornim de la grozăviile din trecut.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.