„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.
Din totalul burselor de merit, de aproape 462.000, sub 2%, adică 8.500, merg în acest an școlar către elevii cu medii mai mici de 5. În jur de 150 de copii au medii sub 2, arată datele Ministerului Educației. Modul de acordare a burselor de merit pentru primii 30% dintr-o clasă în ordinea mediilor a creat dezbateri și a adus deopotrivă aprecieri, dar mai ales critici. Premierul Marcel Ciolacu a cerut schimbarea metodologiei, spunând că „nu poate fi acceptat” ca elevii cu nota 2 să primească burse de merit. Unde trebuie să ne uităm, totuși, când vorbim despre bursele școlare? Ar fi fost aceeași discuție dacă bursele s-ar fi numit altfel, nu „de merit”?
Au trecut mai bine de două decenii de când Mioara Moraru s-a mutat în Italia cu soțul și cei doi copii. Din dorința de-a construi o comunitate de români, în 2010, a înființat Asociația Propatria. Le-a oferit, astfel, compatrioților posibilitatea să se cunoască și, în același timp, a promovat cultura noastră printre italieni. La fel de important i s-a părut să le dea ocazia copiilor din diaspora să învețe limba română, utilă mai ales dacă familia se întoarce în țară. Anul acesta, a organizat o tabără, „Atelierul de vorbărit”, la care au participat cam 90 de copii. În 2020, când a început pandemia, peste 8 mii de minori s-au întors cu părinții din străinătate, să facă școală în România.