E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
De trei ani de când fiica mea, Olga, nouă ani, merge la școală, obiceiul ședinței cu părinții îmi stă în gât ca un sâmbure.
Profesorii din școlile internaționale au la începutul anului școlar cursuri specializate pentru a recunoaște cazurile de abuz în rândul elevilor lor. Copiii încearcă de cele mai multe ori să le spună adulților din jur, prin comportament, că li se întâmplă ceva. Profesoara de limba română Diana Mihalache a explicat pentru Școala 9 cum a învățat să identifice copiii care au parte de relații abuzive acasă și cum să le adreseze.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
