E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.
Gabriela Horincar s-a întors acasă, în România, după aproape două decenii în vestul Europei. Sunt opt luni de când învățătoarea a revenit, iar adaptarea la sistemul nostru de învățământ nu este tocmai ușoară, mai ales că lucrează într-o comunitate de romi dezavantajată. Doar șase elevi din clasa pe care a preluat-o știu să scrie și să citească, deși sunt într-a treia și a patra. Inspirată de modelele educaționale din țările în care a locuit, crede că poate face o schimbare în comunitatea din Prislop, Sibiu.
Programele de formare, dincolo de scopul pe care îl au, acela de a le dezvolta cadrelor didactice diverse competențe profesionale, au și un alt avantaj: permit schimbul de idei. În ultimele săptămâni, în calitate de formatori ai programului „Introducere în educația media pentru profesorii de limba și literatura română și discipline conexe din unitățile de învățământ liceal”, în contextul în care vorbeam despre ceea ce conferă valoare de știre unei informații (prin valoarea de știre înțelegem calitatea unui fapt ori a unui eveniment de a fi suficient de interesant pentru a fi raportat în buletinele de știri), am adus în discuție incidentele din Serbia, concentrându-ne pe primul, în care un copil de 13 ani a ucis opt elevi și un agent de pază dintr-o școală din Belgrad.
Cum s-au modificat în timp subiectele la limba și literatura română din 2000 și până acum. Ne-am uitat la temele eseului de la subiectul al treilea și am rugat trei profesori de limba și literatura română din rețeaua Merito să explice ce s-ar putea face mai bine.
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
