
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.
Delia Petran, Viforel Dorobanțu și Marian Anghel sunt trei directori care au redus abandonul școlar, au crescut rezultatele la examenele naționale ale elevilor, au câștigat proiecte și au adus fonduri suplimentare. Într-un interviu pentru Școala9, cei trei povestesc ce înseamnă cu adevărat să conduci o școală în România anului 2025, ce impact vor avea din toamnă măsurile fiscale și ce cred despre reforma Ministerului educației gândită „în Excel”.
Cum dăruim? Ce dăruim? Cum primim ceea ce ni se dăruiește?
E o abilitate de viață, nu? Este o competență, în fond. Dacă ar fi să subordonăm răspunsurile la aceste întrebări uneia dintre competențele-cheie formulate în 2018 de Consiliul Uniunii Europene, aceasta ar fi competența personală, socială și de a învăța să înveți, mai exact prima parte a ei.