
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Cum a devenit mai comod să trimiți mesaje decât să vorbești efectiv la telefon, această abilitate a devenit mai valoroasă pe piața muncii. O americancă a înființat o firmă de consultanță să-i ajute pe angajații din Generația Z (născuți la finalul anilor 1990 și până în 2010) și pe Millenials (născuți între anii 1980 și până spre finalul anilor 1990) să-și depășească fobia de a vorbi la telefon, scrie Bussines Insider.
Premiul special CeRe „Un Stilou numit Putere” a fost oferit jurnalistelor Andreea Archip și Eli Driu pentru seria de materiale despre comunitatea din Tufanu cu Icoana, Argeș, care a luptat să aibă gimnaziu și grădiniță.