
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

În prima săptămână la catedră a vrut să-și dea demisia dintr-o școală unde, ca să chiulească de la ore, elevii o încuiau pe directoare în clasă. A rămas, gândindu-se la avantaje. A crezut că va avea mai mult timp liber, dar a ajuns să lucreze și în weekend. A întâlnit adesea părinți care veneau direct și îi cereau note mari pentru copiii lor, că „nu are oricum nevoie decât de diplomă”. Și directoarea școlii punea presiune pe ea să dea note mai bune. A devenit parte dintr-o anchetă DIICOT pentru descoperirea furnizorilor de substanțe care ajungeau la elevi. Este experiența a patru ani la catedră pentru o profesoară care a plecat în mediul privat. „Eu nu am putut să fiu profesor, psiholog, psihiatru, polițist, contabil, secretar și agent de pază simultan.”
Astăzi, de Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, dăm cuvântul Ștefaniei, o elevă de 15 ani din Bacău, membră a Boardului Copiilor Unicef. Ștefania povestește despre curajul de a-ți urma pasiunile și despre importanța sănătății mentale la o vârstă cu multe provocări – adolescența. În România, aproximativ 22.000 de copii și adolescenți trăiesc cu un diagnostic de boală mintală, iar mulți alții se confruntă cu diferite dificultăți de dezvoltare, emoționale sau cognitive, potrivit unei cercetări Unicef de anul trecut.
Prezenți la dezbaterea inițiată de Școala 9, „Profesorii și disciplina”, secretarul de stat în Ministerul Educației, Antoneta-Georgina Bolchiș, a spus care este viziunea instituției cu privire la profesorii care comit abateri grave. La discuție au participat și reprezentanți ai profesorilor, elevilor și părinților, care au oferit soluții pentru cazurile profesorilor agresivi. Majoritatea a susținut consilierea psihologică periodică a profesorilor, dar și o selecție mai riguroasă la intrarea acestora în învățământ.