
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
Fenomenul cumpărării lucrărilor de licență a umflat o piață gri de firme care cunoscând vulnerabilitățile din lege, nici măcar nu se ascund și se promovează intens pe internet. Școala 9 a investigat cazul a trei parteneri care își deschid SRL-uri ce oferă lucrări științifice și când ating plafonul de la care ar trebui să plătească TVA, le închid și deschid altele. O sursă din interior ne-a explicat exact cum funcționează aceste afaceri și cum reușesc în final să fenteze inclusiv softurile de plagiat ale universităților. Deși ei spun că oferă lucrări originale, în realitate sunt texte compilate în câteva ore, în care sunt strecurate caractere din alte alfabete, ca să deruteze softurile de detectare a plagiatului.
Care e mecanismul de funcționare al învățământului profesional german, care face din învățarea unei meserii o normalitate, nu un motiv de rușine.