
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Împlinesc anul acesta 28 de ani de când predau în învățământul special, în România, prima generație de psihopedagogi de după Revoluție. Trei ani am lucrat în State. Îmi place la fel de mult ce fac azi ca în prima zi. Asta nu înseamnă că nu sunt probleme în sistem sau că nu sunt destule provocări la catedră, dar înțeleg nevoia fundamentală a unei societăți de a se ocupa de cei mai vulnerabili. După toată experiența pe care am acumulat-o, am adunat în opt puncte calitățile pe care eu le cred esențiale pentru această minunată profesie.
Profesorul perfect nu există, deci n-ar trebui să mire pe nimeni că a fost inventat. Un astfel de exemplu îl regăsim în clasicul „To Sir, With Love”, al cărui protagonist își poartă infailibilitatea din prima zi a primului semestru până la petrecerea de absolvire. Tot de-a lungul unui an școlar se întinde și acțiunea lui „Entre les murs”, laureat cu prestigiosul Palme d’Or. Profesorul filmului e însă mai puțin afectat de microbul desăvârșirii, deci riscă pe alocuri să devină chiar interesant.
Unele școli din Australia insistă să separe gemenii în clase diferite cu convingerea că așa este mai bine pentru dezvoltarea lor individuală și formarea personalităților lor. Dar cercetările arată că nu e chiar așa.