
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

O profesoară de istorie se uită înapoi la o carieră care i-a șlefuit calitatea de luptător.
Am descoperit teatrul în anii ’80, când căutam în marea plictiseală care ne umplea copilăria să ne găsim activități. Am continuat să studiez, mi-am luat doctoratul în teatrul comparat/medicina umanistă. Văzut nedrept ca pe o joacă, teatrul nu are încă impactul menit. Eu însă mi-am luat cele mai importante lecții de viață din teatru și vreau să le dau mai departe.
Ce e cel mai important atunci când faci parte dintr-o echipă de robotică?