
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Scriu, din 2008, despre oamenii, locurile, problemele și speranțele din învățământul universitar și preuniversitar. Am fost în școli uitate de lume, ținute în viață doar de pasiunea unor profesori care voiau să dea o șansă copiilor să evadeze, prin educație, din comunitățile care nu le oferă niciun viitor. Am vorbit cu dascăli care au improvizat grădinițe în casele lor, pentru că în sediile oficiale riscai să-ți pice acoperișul în cap.
Un activist pentru drepturile elevilor a umplut foaia de examen de la simularea de la Bacalaureat cu dorințe pentru educație.
Cum a reușit o elevă să-și determine colegii să citească și să vorbească despre cărți.