
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
„Care este cel mai puternic exemplu de progres pe care l-ați observat la un elev, o transformare care v-a făcut să înțelegeți cât de mult poate schimba lectura felul în care un copil percepe și exprimă realitatea?” Aceasta e întrebarea pe care au primit-o profesorii de învățământ primar care au participat la atelierele de literație Badabum Explorator, organizate de Asociația Punctart. Răspunsurile lor sunt pline de emoție și speranță.
În căsuțe de lemn sau clădiri renovate cu termopane și table magnetice, peste 122.000 de elevi învață în clase cu regim simultan în România, cu aproape 65% mai mulți ca în urmă cu cinci ani.