E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Lumea întreagă este sala de clasă a celor trei copii a familiei Hajos. Aceștia au pornit acum patru ani într-o călătorie de învățare. Worldschooling, cum se numește acest tip de educație este ca alternativă la sistemul clasic. De altfel, pe fondul pandemiei, tot mai mulți părinți au început să vadă cu alți ochi fenomenul „unschooling” - „dezșcolarizare” și să-și retragă copiii din școlile tradiționale.
Ministerul Sănătății trebuia să suplimenteze numărul de medici și de asistenți medicali în cabinetele școlare cu 33%, respectiv cu 15%, până la finele anului trecut. Dar nici în prezent nu s-au organizat concursuri pentru aceste posturi, iar cele rămase libere, în urma pensionării altor cadre medicale din școli, nu pot fi ocupate, spune Daniela Rajka, președintele comisiei de medicină școlară din cadrul Ministerul Sănătății. Am vorbit cu ea și cu alți doi medici școlari despre provocările pe care le întâmpină în contextul creșterii numărului de infectări din școli și din întreaga societate.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
