Cei doi profesori de Școala 9, Monica Halaszi și Horia Corcheș, scriu în această săptămână despre vocile din cancelarie, acele voci care îi cern pe profi de prestatorii de servicii, care îi aleg pe cei cărora le pasă de elevi de roboții veșnic preocupați de a-și termina de predat materia. O analiză din interior a tipologiilor de la catedră, văzută din culise, cu minte limpede și mai ales cu inimă de „profesor ales”.
Cine nu știe celebra și amuzanta, dar și trista poveste a omului leneș portretizat de Ion Creangă? Omul care era atât de leneș încât, atunci când o femeie bogată și miloasă vrea să-l scape de spânzurătoarea spre care-l duceau sătenii, refuză posmagii oferiți de aceasta, pentru că i se pare prea greu să și-i înmoaie singur. Cu adevărat, nu știm o parabolă mai elocventă pentru a ilustra ultima limită a lenei. Sau a delăsării. Grozavă povară!
OP-ED. Mi s-a spus: ne-ai trădat! Susții că sunt destule două ore de literatură, tu, care scrii literatură! Eu cred că un profesor creativ poate să suplimenteze numărul de ore. Și poate să suplimenteze cu propuneri mai atractive, care să seducă elevii și să-i ancoreze în prezent, să le ofere șansa de a exersa argumentarea sau de a discuta literatură contemporană.