La 6:40 dimineața, în Domnești, Argeș, fumul de țigară, mirosul de cafea și sunetul de bilete mototolite la pariuri sportive deschid ziua pentru mai mulți liceeni. La doar câteva sute de metri de școală, două case de pariuri funcționează ca loc de întâlnire pentru elevii navetiști care ajung înainte ca școala să fie deschisă.
Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
Cum îți păstrezi motivația să predai în mediul rural când faci naveta cu trenuri înghețate și elevii n-au timp să învețe pentru că muncesc cu ziua.