Se dă o bătălie acerbă pentru introducerea educației sexuale în școli – sau nu –, de o bună bucată de vreme. Părerile sunt împărțite, spiritele încinse.
Luna decembrie îmbrăca haine speciale în grădinița noastră în fiecare an. În jur de o sută de copii ne aduceau în dar Crăciunul. Ne cântau și ne dansau din inimă pe scenă și-și etalau talentul în fața a cel puțin 200 de părinți și bunici care așteptau cu sufletul la gură momentele lor. Pandemia nu ne mai dă voie să facem serbări, excursii, să mergem la teatru și cu asta devine tot mai greu să-i înveți deprinderi de viață independentă, lucrul în echipă sau cum să-și stăpânească emoțiile. Am înlocuit spectacolele la scenă deschisă cu cântecele în fața unui ecran. Nu e nici pe departe la fel, dar avem speranță. O primim tot de la ei, de la cei mici.
România a investit sute de milioane de euro din bani europeni în educație și dezbatem de 10 ani reforma „România Educată”, de trei avem o nouă lege. Dar elevii nu au rezultate mai bune la testarea internațională standardizată. De ce?