Laura Stifter (29 de ani) este profesoară de religie la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București. Singura nevăzătoare din cancelarie. Deficiența de vedere ar fi putut să-i fie o piedică în a-și urma visul de a fi profesoară, mai ales că mulți o trimiteau la catedră într-o școală specială. Nu a renunțat. Astăzi predă religia prin dezbateri libere pe teme despre moralitate și își dedică restul timpului să militeze pentru incluziune.
Profesoara de franceză Ioana Baboș a înțeles într-o zi că o prinde mai bine rolul de învățătoare, pentru că le poate preda elevilor cu ajutorul poveștilor și jocurilor. Vrea ca ei să o cunoască și dincolo de porțile Școlii Gimnaziale „Gheorghe Lazăr” din Zalău, unde lucrează din 2012. Așa că prin rotație, i-a luat pe copii la ea acasă o după-amiază pe săptămână, unde au copt prăjituri sau i-a dus la circ. În fiecare decembrie donează împreună haine, jucării și hrană pentru copiii și bătrânii vulnerabili. Pun la cale astfel de activități toată luna, înainte de Crăciun.
Scriere creativă, lectură, robotică, istorie vie, media, teatru, cultură cinematografică, procesare video, fotografie, interpretare muzicală, dezbateri. Fac toate parte din oferta de activități extra pe care multe școli le organizează, în completarea unui orar adesea rigid. Doar că mulți elevi nu mai au timp. Despre programul draconic al elevilor vorbesc profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș în editorialul Școala 9 și despre profesorii providențiali care au ieșit din programă și le-au pus în față dezbateri esențiale „despre filme, despre cărți, despre războaie și inegalități sociale sau despre libertate. A spiritului, dar și a persoanelor.”