
Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte. A lucrat la săptămânale, trimestriale și o agenție de știri și a coordonat o revistă pentru bărbați.

Ai terminat facultatea, ai susținut toate examenele necesare și, în sfârșit, ești profesor. Ai visat ani de zile la acest moment – să predai, să inspiri minți tinere și să faci o schimbare în lume. Însă, realitatea te lovește, iar ceea ce părea o misiune nobilă se transformă rapid într-un maraton extenuant pe un teren plin de obstacole. Școala9 a discutat cu trei tinere cadre didactice și ele ne-au creionat o poză a vieții de debutant.
Cristina Hermeziu, Marius Chivu, Lavinia Bălulescu, Irina-Roxana Georgescu și Alex Moldovan au povestit, pentru Școala 9, ce a însemnat pentru ei participarea la olimpiada de Limba și literatura română din viața lor de elevi, cum se pregăteau pentru concurs, dar și cum i-a ajutat mai târziu în carieră. La începutul săptămânii, Ministerul Educației a anunțat reluarea olimpiadelor după doi ani de pauză din cauza pandemiei și că vor actualiza lista și cu disciplinele care au fost omise inițial, printre care româna și istoria.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).