
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

Cu o experiență de 17 ani la catedră, psihoterapeuta și profesoara Carmen Neagu a scris un ghid de supraviețuire pentru dascăli. La început de carieră aceasta a avut momente în care nu mai voia să meargă la școală și depresia începuse să se instaleze. A vrut să împărtășească din experiența ei prin care a transformat „supraviețuitul” în „trăit” în volumul ce va ajunge la public luna viitoare. Profesoara va începe și o serie de întâlniri cu colegii ei, față în față și online, pentru a le explica mai multe despre resursele din carte.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Cum dăruim? Ce dăruim? Cum primim ceea ce ni se dăruiește?
E o abilitate de viață, nu? Este o competență, în fond. Dacă ar fi să subordonăm răspunsurile la aceste întrebări uneia dintre competențele-cheie formulate în 2018 de Consiliul Uniunii Europene, aceasta ar fi competența personală, socială și de a învăța să înveți, mai exact prima parte a ei.