
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

Cătălin Zaman este profesor de română în Clondiru, Buzău, și a ajuns cunoscut în toată țara fiindcă la Evaluarea națională din acest an, 18 din cei 22 de elevi ai lui au luat note de trecere. Patru dintre ei au luat 10 și alți șase note peste 9. Încă dintr-a cincea, profesorul a făcut educație remedială cu elevii care aveau scăpări din clasele anterioare și în plus, i-a făcut să învețe de plăcere, fără frica pedepselor. Acum, în pandemie, îl prinde două noaptea pregătind materiale pentru orele lui online, iar pentru copiii care nu se pot conecta, pregătește fișe. În ciuda pandemiei, speră ca elevii lui să aibă rezultate bune și la evaluarea din 2021. Este însă rezervat că va repeta performanțele din acest an.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
În selecția „Educația în lume” din această săptămână am extras de peste tot din lume povești care inspiră. În părțile sărace ale Chinei, o profesoară de 72 de ani a creat o mișcare la nivel național și cu banii strânși construiește școli acolo unde educația se face în case de chirpici fără ferestre și curent electric. La mii de kilometri distanță și fără vreo legătură decât cea a solidarității, o arhitectă îi învață pe locuitorii din satele izolate senegaleze să construiască din materiale reciclate, inclusiv cauciucuri, școli.