
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

Ce înseamnă pentru un copil dintr-o comunitate vulnerabilă să meargă la școală? Dar pentru părintele lui să poată să-și mențină un loc de muncă? O discuție necesară într-o țară în care sărăcia este stigmatizată și circulă în continuare mitul „asistaților social”. Maria Gheorghiu, președintă și cofondatoare a organizației OvidiuRo a lucrat timp de două decenii cu familii aflate în dificultate și explică felul în care se vede lumea atunci când grija ta cea mai mare este ce pui pe masă zilnic.
Cătălin Zaman este profesor de română în Clondiru, Buzău, și a ajuns cunoscut în toată țara fiindcă la Evaluarea națională din acest an, 18 din cei 22 de elevi ai lui au luat note de trecere. Patru dintre ei au luat 10 și alți șase note peste 9. Încă dintr-a cincea, profesorul a făcut educație remedială cu elevii care aveau scăpări din clasele anterioare și în plus, i-a făcut să învețe de plăcere, fără frica pedepselor. Acum, în pandemie, îl prinde două noaptea pregătind materiale pentru orele lui online, iar pentru copiii care nu se pot conecta, pregătește fișe. În ciuda pandemiei, speră ca elevii lui să aibă rezultate bune și la evaluarea din 2021. Este însă rezervat că va repeta performanțele din acest an.
Învățământul online în Estonia exista dinainte de pandemie. O zi pe săptămână, copiii învățau și părinții lucrau de acasă. Când a venit pandemia, aveau deja platformele de pe care să lucreze și chiar au oferit resursele lor educaționale, la liber, oricărei țări dorește. Toate școlile estoniene, de la cel mai depărtat sătuc până la cele din buricul Tallinnului, au aceleași dotări și profesori la fel de buni. Iar lecția cea mai importantă pe care o oferă este că trebuie să te educi toată viața. Victor Guzun, un moldovean aflat de 14 ani în Estonia și tatăl unui băiețel de șase ani, a făcut pentru Școala 9 o analiză a sistemului de învățământ din cea mai digitalizată țară din lume.