
Maria Melente este profesoară de limba și literatura română la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București. Iubește educația nonformală și învățarea prin joc și și-a făcut un țel din a crea conținuturi relevante pentru viața reală, în afara porților școlii. O găsiți pe Instagram, @profaderomana.ro, unde le dă sfaturi elevilor, rezolvă pentru ei teste de antrenament și prezintă recomandări de lectură deopotrivă pentru elevi, profesori și părinți.

Un indian a câștigat premiul pentru cel mai bun profesor în 2020 pentru munca depusă în a integra la școală fetele dintr-o comunitate dezavantajată din vestul țării. Elevii din Singapore, Taiwan, Hong Kong și alte țări asiatice au obținut cele mai bune rezultate la una dintre cele mai importante testări internaționale în domeniul matematicii și științelor.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.