Ce e ok și ce nu e ok să se întâmple într-o relație? De ce este în regulă să spui „nu” fără să te simți vinovat ori vinovată? Cui îi ceri ajutorul dacă ai nevoie? Sunt întrebările pe care și le-au ridicat câteva sute de eleve și elevi care au participat la o serie de întâlniri organizate în București de asociația Pe Stop. Cu ocazia asta, adolescenții și-au dat seama că nu e chiar atât de rușinos sau neobișnuit să vorbești despre sex sau menstruație.
Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
A fost olimpic la fizică în liceu, dar în același timp a descoperit și pasiunea pentru teatru. Mergea de două ori pe săptămână la spectacole și a convenit cu părinții să dea și la o facultate „serioasă”, pe lângă Teatru. Azi, la 36 de ani, Vlad Cristache numără 40 de spectacole regizate în toată țara și un an de când este director al Teatrului Excelsior. „Dacă vrem să schimbăm ceva ce nu ne convine în țara asta, ar trebui să ne asumăm responsabilitatea asta”, explică tânărul de ce a acceptat provocarea. A povestit pentru Școala 9 ce fel de spectacole le plac tinerilor, cum au dus teatrul la orele de dirigenție și ce planuri are pentru 2024.