Victor Negrescu a fost jurnalist înainte să fie om politic. Scria despre politicile europene înainte ca România să fie stat membru. Astăzi este vicepreședintele Comisiei pentru Educație și Cultură din Parlamentul European și este eurodeputatul cu cele mai multe proiecte pilot, majoritatea din domeniul educației și al digitalizării. Este și profesor invitat la Universitatea Saint-Louis din Bruxelles, parte a Universității din Louvain, una dintre cele mai prestigioase din Belgia. Într-un interviu pentru Școala 9, acesta a povestit despre ce înseamnă de fapt digitalizarea educației și cum se vede de la Bruxelles situația din România după mai bine de un an de criză sanitară.
543 de milioane de euro primim de la Uniunea Europeană să rezolvăm problema abandonului școlar, prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență. Cum îi vom cheltui? Programul de educație remedială din 2021 a însemnat 30 de milioane de euro pentru niște cursuri care nu au reușit nici să-i scape de repetenție sau corigență pe mulți dintre elevii participanți. În unele județe, mulți copii din grupul-țintă nici nu le-au frecventat. Dar oamenii au fost plătți. Coordonatorii județeni, de pildă, aleși din rândul inspectorilor, au primit sume peste 23.000 de lei pentru patru luni de activitate. Cât un profesor debutant în zece luni.
În plin război, acum o sută de ani, se înființau 40 de școli la țară. Se discuta intens, ca și cum, despre programa școlară și pregătirea elevilor pentru viață. Cei înscriși la școală învățau inclusiv „studiul tablourilor”, făceau mult sport și erau pregătiți într-ale gospodăriei. Iar extrașcolar, aveau cursuri pe care azi le-am numi de „public speaking” și scriere creativă. Antonia Pup aduce în atenție, ca studiu de caz, școala din Vulcani de la care am putea învăța când vorbim de înființarea școlilor-pilot de astăzi. Astăzi, al treilea episod al seriei „Școala veche”.